Skip to main content

 

1.1. Comunicarea

 

1.1.1. Ce este comunicarea

Introducere:

Parcurgând această secvenţă vă veţi familiariza cu noţiunea de comunicare.

Veţi afla câteva elemente legate de istoricul comunicării şi de concept în sine.

 

Istoric

Ce este comunicarea? Este greu de definit o noţiune oarecum abstractă. Toată lumea vorbeşte de comunicare dar v-aţi gândit vreodată ce înseamnă?

Dacă o să căutaţi în Dicţionarul explicativ al limbii române veţi găsi următoarea definiţie:

 

 A comunica: A face cunoscut, a da de ştire, a informa, a înştiinţa, a spune.

 

Comunicaţi tot timpul: acasă – cu familia, la şcoală – cu colegii şi profesorii, în parcuri şi discoteci – cu prietenii, pe stradă, în magazine etc.

    A comunica înseamnă a pune ceva în comun. Între oameni a comunica înseamnă a pune în comun idei, fapte, emoţii şi sentimente, opinii. Acestea circulă sub formă de mesaje. A comunica înseamnă a emite, transmite şi recepţiona mesaje.

   Omul emite mesaje când vorbeşte, scrie, indică un obiect sau o imagine, zâmbeşte, se încruntă, răspândeşte un anumit miros etc.

        Omul recepţionează mesaje când ascultă, citeşte, priveşte, pipăie, miroase , gustă.

 

Ştiaţi că:

Oamenii reţin informaţia astfel:

10% din ceea ce citesc,

20 % din ceea ce aud,

30 % din ceea ce văd,

50 % din ceea ce aud şi văd,

70 % din ceea ce repetă verbal şi scriu,

90 % din ceea ce repetă verbal şi experimentează ?

 

Reţineţi!

  • Comunicarea este inevitabilă;

  • Comunicarea este un proces permanent;

  • Comunicarea este ireversibilă;

  • Comunicarea se bazează pe informaţie ;

  • Comunicarea presupune să ai un partener ;

  • Comunicarea implică procese de acomodare şi ajustare a comportamentelor.

 

Urmărirea:

Studiaţi activitatea 1.

Rezolvaţi problema prezentată şi completaţi fişa de lucru.

În cazul în care această activitate nu a fost încheiată cu succes se recomandă reluarea ei în întregime.

În continuare veţi studia niveluri de comunicare umană.